Arhitectura

Arhitectura este considerata in primul rand o stiinta, dar ea este privita si ca o arta. Printr-o definitie generala, arhitectura reprezinta arta si stiinta de a proiecta si a construi diverse constructii, de la cladiri la monumente si alte tipuri de structuri.

Arhitectura descrie un proces de planificare, proiectare si construire, tinand cont de spatiu si ambient, astfel incat produsul finit sa corespunda normelor functionale, tehnice, sociale si estetice.
 

Arhitectura, un domeniu complex, care dezvaluie umanitatea
 

Arhitectura este un domeniu extrem de vast, care cuprinde mai multe paliere: stiinta, tehnica, istorie, arta, sociologie etc. Una dintre principalele caracteristici ale arhitecturii este cea a apropierii arhitecturii de civilizatie.
Istoria arhitecturii dezvaluie multe aspecte despre nevoile umane fundamentale. Totodata, prin arhitectura se pot afla informatii despre ceea ce s-a intamplat intr-un anumit loc, la un moment dat.

Studiul arhitecturii cuprinde o inlantuire de evenimente, stiluri, tendinte, tehnici, conceptii care vorbesc despre trecut si care ajuta la o intrezarire a viitorului.
 

Arhitectura in functie de perioada si regiune
 

Istoria arhitecturii cuprinde diverse perioade, de la arhitectura antica la cea africana si cea din Orientul Mijlociu. Arhitectura antica cuprinde arhitectura preistorica, cu incepere din neolitic, arhitectura babiloniana, cea mesopotamiana, etrusca si egipteana.

In arhitectura precolombiana sunt incluse arhitectura incasa si mayasa. In Vest, principalele perioade sunt cele descrise de arhitectura greaca, romana, bizantina, gotica, renascentista, baroca, neoclasica sau moderna. In Africa si Orientul Mijlociu, principalele perioade apartin arhitecturii africane, etiopiene, persane si islamice. In Asia, sunt arhitectura indiana, chineza si japoneza.

Fiecare dintre perioade arhitecturale se incadreaza intr-un timp istoric. Stilul clasic, de exemplu, a inceput odata lumea Greciei Antice si s-a terminat la caderea Imperiului Roman (850 i. Hr – 476 d. Hr).
 

Stilul in arhitectura
 

Cuvantul “stil” este un termen destul de abstract, iar in arhitectura, acesta poate fi cu atat mai confuz cu cat, cel mai adesea, o constructie nu cuprinde mereu un stil unitar.

Vizitarea unui monument important include de multe ori o prezentare a istoriei acesteia si a valorii sale arhitecturale. Si totusi, ce inseamna ca o casa este in stil victorian, o catedrala este gotica sau un palat este in stil renascentist?

Pentru a recunoaste stilul de arhitectura al unei cladiri, este nevoie de o baza istorica solida. In epoca Renasterii, de exemplu, artistii revin la principiile proportiilor clasice pentru cladiri, la simetrie dar punand accentul pe inovatie. Monumentele renascentiste dintre anii 1400 – 1600 d. Hr sunt caracterizate de o dispunere simetrica a ferestrelor si usilor, o utilizare extinsa a coloanelor clasice si a pilastrilor, frontoane triunghiulare, praguri patrate, nise cu sculpturi, domuri, arcade etc.

Renasterii i-a urmat stilul Baroc, incepand cu 1600. Conform acestui stil, constructiile sunt extrem de complexe, cu forme complicate, picturi impresionante, ornamente opulente, detalii extravagante, contraste puternice.
 

Cladiri monumentale celebre pentru stilul lor de arhitectura
 

Unele dintre cladirile faimoase din lume, vizitate anual de mii sau milioane de turisti, apartin unor stiluri cunoscute: Acropole ( stil Clasic ), Catedrala din Chartres ( stil Gotic ), Archbishop's Palace din Praga (stil Rococo), Capitoliul din Washington (stil neoclasic), Palatul Versailles (stil Baroc) etc.

In perioada Egiptului Antic, care este una dintre cele mai lungi in istorie (3050 i. Hr – 900 d. hr) dateaza constructii monumentale, temple si piramide. In cazul piramidelor, de exemplu, nici pana in zilele noastre nu se cunoaste cu o acuratete de 100% cum au fost acestea construite.