Animale de companie

#bobtail american #pisici #animale #rase

Bobtail American

Bobtail -ul American poate avea el coada scurta, dar are o personalitate puternica, de-a dreptul fermecatoare. Cu infatisarea lui salbatica, temperamentul docil si haiosul lui cot de coada, specialistii spun ca aceasta rasa este etalonul pisicilor. Rar in prezent, Bobtail-ul american isi castiga fani in intreaga lume cu o mare usurinta. Iar daca va place o rasa tipic americana, aceasta pisica este la fel de americana ca ziua de 4 iulie.

 

 Istoricul si originea

 

Rasa a fost descoperita prima oara in anul 1960 cand Yodie, o pisica fara stapan cu coada scurta, a fost gasita de John si Brenda Sanders, aflati in vacanta in Arizona. Parintii lui Yodie sunt necunoscuti, dar zvonurile spuneau ca el trebuie sa fi avut in arborele genealogic un ras drept, stramos datorita infatisarii salbatice si cozii lui scurte. Cu toate acestea, zvonurile, cel mai probabil, nu sunt adevarate. In timp ce este foarte bine cunoscut faptul ca pisicile domestice s-au mai imperecheat cu alte specii de feline (pisicile indragostite nu sunt foarte selective cand vine vorba de alegerea partenerului), masculii din prima si a doua generatie rezultati din asemenea imperecheri sunt, de obicei, sterili.

Yodie, cu siguranta, nu a fost steril, dovedind acest lucru imediat ce a ajuns in casa familiei Sanders din Iowa. El s-a imperecheat cu Mishi, o femela siameza, varietatea sealpoint, si cativa dintre pisoii care au aparut in urma imperecherii aveau cozile cat un ciot, ca tatal lor. Asta indica ca gena responsabila pentru coada scurta era dominanta, din moment ce numai o copie a acesteia este necesara pentru ca trasatura sa se exprime la progenituri. Mai tarziu, Yodie si progeniturile lui au fost imperecheati cu ragdoll-ii, birmanezele, himalaienele, precum si cu siamezele, metisii domestici si probabil, cu Manx-ii. Numele de bobtail american a fost ales pentru a reprezenta noua rasa.

In orice caz, liniile initiale rezultate din Yodie si descendentii lui au suferit fenomenul de consangvinizare si au dat nastere unor progenituri cu o stare de sanatate subreda, astfel ca la jumatatea anilor 1980 un grup de crescatori si-au luat responsabilitatea de a reinoi rasa. Majoritatea liniilor pure vechi au fost retrase treptat si liniile noi au fost introduse, ducand rasa intr-o noua directie. Standardul initial cerea o pisica cu parul lung, coada scurta, de tip pointed (extremitatile de o nuanta mai inchisa), labele albe si o flacara alba pe fata. Crescatorii au intampinat multe dificultati in incercarile lor de a perfectiona aceasta „reteta” genetica foarte complicata si in consecinta au rezultat si multe imperecheri nereusite.

In schimb, noii crescatori au inceput sa lucreze cu exemplarele care semanau mai mult cu originalul Yodie cu coada scurta si groasa, care avea o infatisare mai salbatica si o blana dungata si zburlita. Obiectivul lor era sa imperecheze pisici care semanau cu rasii, dar care sa aiba un comportament complet domestic. Astfel, crescatorii au selectionat metisii domestici cu coada scurta care se potriveau aspectului exterior dorit. Nici Manx-ul, nici bobtail-ul japonez si nici alte rase inregistrate nu au fost folosite in aceste ultime programe de reproductie. Si in alta ordine de idei, nici rasii.

Bobtail-ul american nu se inrudeste cu bobtail-ul japonez in ciuda numelui si a aspectului fizic asemanator – programele de reproductie nu au absolut nicio legatura, iar gena care guverneaza mutatia este diferita deoarece gena care determina coada bobtail-ului american, cum am mai mentionat anterior, este dominanta, in timp ce la bobtail-ul japonez este recesiva.

Astazi, numarul lor este inca mic. Potrivit inregistrarilor totale ale Cat Fanciers’ Association, 215 bobtail-i americani au fost inregistrati in anul 2000 (primul an in care ei au fost acceptat pentru inregistrare in CFA. Imperecherea bobtail-ilor cu metisii domestici cu parul lung sau scurt este inca permisa pentru a mentine diversitatea si sanatatea fondului genetic. In ciuda zvonurilor neconfirmate in legatura cu legaturile ras/pisica domestica, aceasta rasa este considerata una americana aparuta in mod natural, un produs al mutatiei spontane, decat al hibridizarii.

Astazi, rasa este acceptata in ambele ei varietati, cu parul lung sau cu parul scurt, de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: American Cat Fancier's Association (ACFA), Cat Fanciers' Association (CFA), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Feline).

 

 Aspectul exterior si dimensiunile

 

Bobtail-ul este o pisica atletica si musculoasa, de talie medie spre mare, cu un corp moderat de lung si puternic. Picioarele din spate sunt un pic mai lungi decat cele din fata, iar labele sunt mari si rotunde si au smocuri de par printre degete. Capul pisicii are o alura salbatica datorita fruntii evidente, late, in forma conica si a ochilor migdalati si bine distantati. Late la baza, cu varfurile rotunjite, urechile sunt purtate pe verticala si sunt decorate cu smoace si zulufi de par.

Cel mai distinctiv semn al rasei – coada scurta – trebuie sa fie suficient de lunga pentru a fi vizibila in mod clar deasupra spatelui atunci cand pisica este alertata, dar in acelasi timp nu trebuie sa depaseasca treimea mijlocie a membrului posterior (gamba). Coada este puternica si bine reprezentata si poate fi dreapta, usor indoita sau rasucita sau poate prezenta proeminente pe lungimea sa. Cozile drepte sunt preferate; orice neregularitate a cozii nu trebuie sa stanjeneasca miscarea naturala a acesteia. Coada este lata la baza si trebuie sa fie flexibila si expresiva. Cozile drepte prezinta o „pernita” de grasime la varf. Existenta bobtail-ilor americani cu cozi de diferite lungimi si a unora fara niciun pic de coada, indica posibila prezenta a unei gene de tip Manx.

Initial recunoscuta numai cu varietatea cu parul lung, rasa este astazi acceptata cu ambele varietati de lungime a parului (cu par scurt si cu par lung). Bobtail-ii americani cu parul scurt au blanitele duble, semi-dense si de lungime medie, cu o textura elastica si care nu are tendinta de incurcare. Pisicile cu parul lung au blana putin mai aspra, de lungime medie spre lunga, cu par mai lung la nivelul gulerului gatului, pe picioare, burta si pe coada. Fara tendinta spre incurcare si elastic, parul este des si poseda un subpar sau un puf profund protector.

Toate culorile si modele sunt acceptate. In timp ce dungatele maronii sunt cele mai populare si numeroase in ambele varietati de lungime a parului, ciocolatiile si albastrele sunt de asemenea favorite.

Aceasta rasa de pisici este una cu o maturizare lenta, trebuindu-i pana la 2-3 ani sa se dezvolte complet.

Bobtail-ul american adult poate atinge o greutate corporala in jur de 3-5,5 kg.

 

 Personalitatea

 

Rasa este inca in dezvoltare, ceea ce inseamna ca variatii in temperament si nivelul de activitate pot aparea. Totusi, proprietarii de bobtail-i americani spun ca, in general, exemplarele din aceasta rasa sunt jucause si energice si poseda un talent inexplicabil de a pune la punct tactici de evadare (de tipul celor urzite de Houdini) din locurile cele mai sigure, fapt ce scoate in evidenta nemaipomenita lor inteligenta. Pe scara activitatii pisicii (cu energica abisiniana pe locul zece si cu linistita persana pe primul loc), bobtail-ul se situeaza pe pozitia a opta – neastamparata, amuzanta si iubitoare, dar nu peste masura de hiperactiva, incat sa se catare pe pereti. Bobtail-ii nu ezita sa-si faca cunoscute sentimentele si nu solicita prea multa atentie din partea stapanilor lor miorlaind sau luandu-le acestora poalele sub asediu. Si cu toate acestea, ei nu sunt nici atat de vorbareti ca siamezele.
Bobtail-ii americani au fost remarcati pentru personalitatile lor asemanatoare cainilor si pentru devotamentul fata de stapanii lor. Ei se adapteaza cu usurinta oricarui mediu de viata, linistit sau agitat.

 

 Relatiile cu familia si casa

 

Bobtail-ii americani se identifica cu familiile lor. Ei se inteleg bine cu majoritatea cainilor si sunt intotdeauna entuziasti sa le spuna „Bun venit!” noilor veniti, fie ca sunt cu doua sau cu patru picioare. Se pare ca, soferii de camioane, care trebuie sa calatoreasca pe distante lungi si-i achizitioneaza pentru a le servi drept tovarasi de drum deoarece ei sunt cunoscuti ca buni calatori daca sunt obisnuiti cu acest lucru inca din copilarie. Psihoterapeutii i-au folosit de asemenea in programele lor de tratament dupa ce au descoperit ca pisicile din aceasta rasa se comporta foarte bine si sunt sensibile la oamenii suferinzi.

Sunt companioni extraordinari pentru copii si nu se supara daca sunt carati ca sacii de cartofi. Ei interactioneaza bine cu oamenii de toate varstele si au un rol „nobil” in caminele familiilor lor - acela de a fi o sursa majora de divertisment datorita personalitatilor lor ca a unui clovn. De asemenea, ei va pot oferi un umar moale si cald pe care sa puteti plange cand aveti nevoie.

Nimic nu le face mai mare placere decat sa se joace, putand face acest lucru ore si ore in sir fara sa oboseasca. De cele mai multe ori ei sunt cei ce initiaza jocul si pot fi foarte insistenti, convingandu-va in cele din urma sa va jucati cu ei. Bobtail-ii americani pot fi invatati destul de usor sa mearga in lesa si le place sa mearga la plimbare.

 

 Aspecte particulare

 

Bobtail-ii cu parul scurt au nevoie de ceva ingrijire datorita blanii lor de lungime medie si a pufului profund destul de dens. Un pieptanat minutios cu un pieptane din metal de buna calitate, o data pe saptamana, va inlatura firele de par moarte si va va mentine companionul in cea mai buna stare.

Bobtail-ii cu parul lung necesita mai mult timp pentru intretinere – un periat meticulos cu un pieptane din metal de buna calitate de 2-3 ori pe saptamana va preveni formarea caltilor si va mentine blanita in cele mai bune conditii.
Sedintele de toaletare vor trebui incepute inca din perioada in care pisica dumneavoastra este puiut, astfel incat ea sa invete sa accepte si chiar sa-i placa aceste momente. Primavara, in timpul sezoanelor de naparlire – cand isi inlatura „cojoacele” de iarna dese si voluminoase si toamna cand isi leapada blanurile mai sarace – intretinerea suplimentara a blanii va fi necesara.

Daca acumularea sebumului este o problema, blanita avand un aspect unsuros, atunci, o data pe luna, imbaierea este recomandata pentru ambele tipuri de bobtail, fie cu parul lung, fie cu parul scurt.

Din moment ce bobtail-ii americani sunt rari, foarte probabil va trebui sa va puneti pe lista de asteptare, chiar si numai pentru pisoii care nu au calitati extraordinare pentru expozitiile feline. Daca nu aveti suficient noroc incat sa locuiti in raza de activitate a unui crescator de bobtail, va trebui fie sa faceti o lunga calatorie, fie sa cumparati un pisoi fara a-l vedea indeaproape. Daca nu va puteti vedea pisoiul inainte de achizitionarea, analizati atent vanzatorul si insistati asupra unui contract scris. Solicitati fotografii ale parintilor si alte tuturor puilor-frati, nu numai ale celui pe care vi-l ofera si, de asemenea, verificati referintele. Eventual puteti suna si la asociatia si registrul felin pentru a va asigura de reputatia acestuia.

 

 Boli si afectiuni curente

 

Bobtail-ul american este predispus gingivitei, motiv pentru care ar trebui sa beneficieze de controale stomatologice o data pe an si de ingrijiri speciale (detartraj, periaj dentar profesionist) atunci cand este necesar. Hranirea acestuia cu hrana granulata de buna calitate il va ajuta sa-si mentina dintii curati, dar ingrijirea dentara suplimentara este adesea necesara pentru a-i intretine dantura in perfecta stare de sanatate.

Masculii, ca in cazul oricarei alte rase de pisici, nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati de urinare.

Ideal este ca, dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.

Speranta de viata a bobtail-ului american este de 10-16 ani.
  •   2010-03-03
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

Acasa.ro

Vezi toate articolele

Articole din animale-de-companie

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, dr Nicoleta Simion: Socul anafilactic la caine si pisica

Expertul Acasa.ro, dr Nicoleta Simion, medic veterinar

Pune o intrebare

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, dr Nicoleta Simion: Pancreatita acuta la caine

Expertul Acasa.ro, dr Nicoleta Simion, medic veterinar

Pune o intrebare